1. (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreților. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul.) Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi și noapte strig înaintea Ta!
2. S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
3. căci mi s-a săturat sufletul de rele și mi se apropie viața de Locuința morților.
4. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere.
5. Stau întins printre cei morți, ca cei uciși și culcați în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte și care sunt despărțiți de mâna Ta.
6. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7. Mânia Ta mă apasă și mă năpădești cu toate valurile Tale. – (Oprire)
8. Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis și nu pot să ies.