34. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35. își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor și că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
36. Dar Îl înșelau cu gura și-L mințeau cu limba.
37. Inima nu le era tare față de El, și nu erau credincioși legământului Său.
38. Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia și nu dă drumul întregii Lui urgii.
39. El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce.
40. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
41. Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu și să întărâte pe Sfântul lui Israel.
42. Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,
43. de minunile pe care le-a făcut în Egipt și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.
44. Cum le-a prefăcut râurile în sânge, și n-au putut să bea din apele lor.
45. Cum a trimis împotriva lor niște muște otrăvitoare, care i-au mâncat, și broaște, care i-au nimicit.
46. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor.
47. Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, și smochinii din Egipt, cu grindină.
48. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, și turmele pradă focului cerului.
49. El Și-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuțimea și necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.
50. Cum Și-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte și le-a dat viața pradă molimei;