25. Au mâncat cu toții pâinea celor mari, și le-a trimis mâncare să se sature.
26. A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit și a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi.
27. A plouat peste ei carne, ca pulberea, și păsări înaripate, cât nisipul mării;
28. le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuințelor lor.
29. Ei au mâncat și s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră.
30. Dar n-apucaseră să-și astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură,
31. când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei și a doborât pe tinerii lui Israel.
32. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască și n-au crezut în minunile Lui.
33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârșit năprasnic.
34. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau și se îndreptau spre Dumnezeu;
35. își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor și că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor.
36. Dar Îl înșelau cu gura și-L mințeau cu limba.
37. Inima nu le era tare față de El, și nu erau credincioși legământului Său.
38. Totuși, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea și nu nimicește; Își oprește de multe ori mânia și nu dă drumul întregii Lui urgii.
39. El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce.
40. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate!
41. Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu și să întărâte pe Sfântul lui Israel.
42. Nu și-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaș,
43. de minunile pe care le-a făcut în Egipt și de semnele Lui minunate din câmpia Țoan.