2. Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3. Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri,
4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.
5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii,
6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7. pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.
8. Să nu fie, ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!
9. Fiii lui Efraim, înarmați și trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei,
10. pentru că n-au ținut legământul lui Dumnezeu și n-au voit să umble întocmai după Legea Lui.
11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase.
12. Înaintea părinților lor, El făcuse minuni în țara Egiptului, în câmpia Țoan.
13. A despărțit marea și le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.
14. I-a călăuzit ziua cu un nor, și toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor.
15. A despicat stânci în pustiu și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.
16. A făcut să țâșnească izvoare din stânci și să curgă ape ca niște râuri.
17. Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor.
19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu și au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu?
20. Iată că El a lovit stânca, de au curs ape și s-au vărsat șiroaie. Dar va putea El să dea și pâine sau să facă rost de carne poporului Său?”
21. Domnul a auzit și S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, și s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui,