1. (O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învățăturile mele! Luați aminte la cuvintele gurii mele!
2. Îmi deschid gura și vorbesc în pilde, vestesc înțelepciunea vremurilor străvechi.
3. Ce am auzit, ce știm, ce ne-au povestit părinții noștri,
4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.
5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel și a poruncit părinților noștri să-și învețe în ea copiii,
6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naște și care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor;
7. pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, și să păzească poruncile Lui.
8. Să nu fie, ca părinții lor, un neam neascultător și răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare și al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!