4. Tu îmi ții pleoapele deschise; și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5. Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6. Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri și zic:
7. „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor?
8. S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?
9. A uitat Dumnezeu să aibă milă? Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” – (Oprire)
10. Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași”…
11. Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;