1. (O cântare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?
2. Adu-Ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale! Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;
3. îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.
4. Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau niște oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:
6. în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi și ciocane.
7. Au pus foc Sfântului Tău Locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toți!” Au ars toate locurile sfinte din țară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…
10. Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11. Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta? Scoate-o din sân și nimicește-i!
12. Totuși, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei țări.