5. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6. De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9. își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
11. și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12. Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.
13. Degeaba, dar, mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție:
14. căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit.
15. Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.