3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi.
4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime.
5. N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6. De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9. își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
11. și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”