17. și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19. Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20. Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.
21. Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22. Să li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț!
23. Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele!
24. Varsă-Ți mânia peste ei, și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25. Pustie să le rămână locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26. Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine.
27. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, și să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28. Să fie șterși din Cartea Vieții, și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!
29. Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30. Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, și prin laude Îl voi preamări.
31. Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un vițel cu coarne și copite!
32. Nenorociții văd lucrul acesta, și se bucură; voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!