15. Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul și să nu se închidă groapa peste mine!
16. Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine
17. și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19. Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20. Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.
21. Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22. Să li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț!
23. Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele!
24. Varsă-Ți mânia peste ei, și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25. Pustie să le rămână locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!