7. Dumnezeule, când ai ieșit Tu în fruntea poporului și când mergeai în pustiu – (Oprire)
8. s-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.
9. Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, și ai întărit moștenirea Ta sleită de puteri.
10. Poporul Tău și-a așezat locuința în țara pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătiseși pentru cei nenorociți.
11. Un cuvânt spune Domnul, și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire: –
12. împărații oștirilor fug, fug, și cea care rămâne acasă împarte prada.
13. Pe când voi vă odihniți în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, și penele lui sunt de un galben auriu. –
14. Când a împrăștiat Cel atotputernic pe împărați în țară, parcă ningea în Țalmon.
15. Munții lui Dumnezeu, munții Basanului, munți cu multe piscuri, munții Basanului,
16. pentru ce, munți cu multe piscuri, purtați pizmă pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaș împărătesc? Cu toate acestea Domnul va locui în el în veci.
17. Carele Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii și mii; Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în Locașul Său cel Sfânt.
18. Te-ai suit pe înălțime, ai luat prinși de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiți vor locui și ei lângă Domnul Dumnezeu.
19. Binecuvântat să fie Domnul care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, Mântuirea noastră. – (Oprire)
20. Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, și Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.