1. (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”
2. Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.
3. Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
4. În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, și nu urăște răul.
5. Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta, până la nori.
6. Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!
7. Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
8. Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.