7. Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața;
8. să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul pe care l-au întins, să cadă în el și să piară!
9. Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui.
10. Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?”
11. Niște martori mincinoși se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu.
12. Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.