1. (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „Cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?
2. Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
3. Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
4. În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai.
5. Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine.
6. Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic:
8. „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!”
9. Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țâțele mamei mele;
10. de când eram la sânul mamei, am fost sub paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
11. Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, și nimeni nu-mi vine în ajutor.
12. O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară.
13. Își deschid gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
14. Am ajuns ca apa care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara și se topește înăuntrul meu.
15. Mi se usucă puterea ca lutul și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții.