25. El a zis și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26. Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în fața primejdiei.
27. Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zadarnică le era toată iscusința.
28. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor.
29. A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit.
30. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit.
31. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!