4. Din vânturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori.
5. Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina.
6. Tu îl acoperiseși cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,
7. dar la amenințarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8. suindu-se pe munți și coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10. Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți.
11. Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12. Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13. Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
14. Tu faci să crească iarba pentru vite, și verdețuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
15. vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.
16. Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
17. În ei își fac păsările cuiburi; iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;