4. Din vânturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori.
5. Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina.
6. Tu îl acoperiseși cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,
7. dar la amenințarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8. suindu-se pe munți și coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.
9. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
10. Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți.
11. Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.