11. Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12. Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13. Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
14. Tu faci să crească iarba pentru vite, și verdețuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
15. vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.
16. Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.
17. În ei își fac păsările cuiburi; iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
18. munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19. El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună.
20. Tu aduci întunericul, și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare;
21. puii de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu.
22. Când răsare soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor.
23. Dar omul iese la lucrul său și la munca lui, până seara.
24. Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, și pământul este plin de făpturile Tale.
25. Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.
26. Acolo în ea umblă corăbiile, și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
27. Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.