1. (O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2. Nu-mi ascunde fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
3. Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.
4. Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5. Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6. Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7. nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.
8. În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei, și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9. Mănânc țărână în loc de pâine și îmi amestec lacrimile cu băutura,
10. din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.
11. Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba.