Vechiul Testament

Noul Testament

Proverbe 7:7-22 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

7. Am zărit printre cei neîncercați, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.

8. Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.

9. Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă.

10. Și iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată.

11. Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:

12. când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă.

13. Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat, și cu o față fără rușine i-a zis:

14. „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele.

15. De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am și găsit.

16. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt;

17. mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară.

18. Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne desfătăm cu dezmierdări.

19. Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,

20. a luat cu el sacul cu bani și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”

21. Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit și l-a atras cu buzele ei ademenitoare.

22. Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,

Citiți capitolul complet Proverbe 7