3. Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul;
4. dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5. Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților.
6. Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
7. Și acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele:
8. depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9. ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta, și unui om fără milă anii tăi;
10. ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta, și tu să te trudești pentru casa altuia;
11. ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi,
12. și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
13. Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
14. Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și adunării!”