3. Cine iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipește averea. –
4. Un împărat întărește țara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimicește. –
5. Cine lingușește pe aproapele său îi întinde un laț sub pașii lui. –
6. În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie și se bucură. –
7. Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă. –
8. Cei ușuratici aprind focul în cetate, dar înțelepții potolesc mânia. –
9. Când se ceartă un înțelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face. –
10. Oamenii setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața. –
11. Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește. –
12. Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase, toți slujitorii lui sunt niște răi. –
13. Săracul și asupritorul se întâlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amândoi.
14. Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. –
15. Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale. –
16. Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. –
17. Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă și îți va aduce desfătare sufletului. –
18. Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzește Legea! –