3. Un om sărac care apasă pe cei obijduiți este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. –
4. Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. –
5. Oamenii dedați la rău nu înțeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înțeleg totul. –
6. Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. –
7. Cel ce păzește Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânați face rușine tatălui său. –
8. Cine își înmulțește avuțiile prin dobândă și camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. –
9. Dacă cineva își întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar și rugăciunea lui este o scârbă. –
10. Cine rătăcește pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moștenesc fericirea. –
11. Omul bogat se crede înțelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. –
12. Când biruie cei neprihăniți, este o mare slavă, dar când se înalță cei răi, fiecare se ascunde. –
13. Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. –
14. Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-și împietrește inima cade în nenorocire. –
15. Ca un leu care răcnește și ca un urs flămând, așa este cel rău care stăpânește peste un popor sărac. –
16. Un voievod fără pricepere își înmulțește faptele de asuprire, dar cel ce urăște lăcomia își lungește zilele. –
17. Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. –
18. Cine umblă în neprihănire găsește mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. –