28. Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29. să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
30. să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32. Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare:
33. căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34. Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35. când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
36. când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37. Cine a spus, și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38. Nu iese din gura Celui Preaînalt răul și binele?
39. De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
40. Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41. Să ne înălțăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42. „Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!
43. În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44. Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45. Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
46. Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
47. De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.”