16. Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă.
17. Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea.
18. Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.” –
19. Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!
20. Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21. Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22. bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23. ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! –
24. „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
25. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.