2. „Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai disprețuit.
3. Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine care locuiești în crăpăturile stâncilor și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: „Cine mă va arunca la pământ?”
4. Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos și de acolo, zice Domnul.
5. Dacă ar fi intrat la tine niște hoți sau niște tâlhari de noapte – cum ești de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
6. Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!
7. Toți cei uniți cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înșelat și te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ți-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă!