10. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștile în cinstea Domnului.
11. Și să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce cu azime și cu ierburi amare.
12. Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paști.
13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie și totuși nu prăznuiește Paștile, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14. Dacă un străin, care locuiește între voi, prăznuiește Paștile Domnului, să se țină de legile și poruncile privitoare la Paști. Aceeași lege să fie între voi, pentru străin ca și pentru băștinaș.”
15. În ziua când a fost așezat Cortul, norul a acoperit locașul Cortului întâlnirii; și, de seara până dimineața, deasupra Cortului era ca înfățișarea unui foc.
16. Întotdeauna era așa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfățișarea unui foc.
17. Când se ridica norul de pe Cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel.
18. Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului.
19. Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului și nu porneau.