1. Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieșirea lor din țara Egiptului. Și a zis:
2. „Copiii lui Israel să prăznuiască Paștile la vremea hotărâtă.
3. Să îl prăznuiți la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să îl prăznuiți după toate legile și după toate poruncile privitoare la el.”
4. Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștile.
5. Și au prăznuit Paștile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.
6. S-a întâmplat că niște oameni, fiind necurați din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștile în ziua aceea. Ei s-au înfățișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron.
7. Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort; de ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”
8. Moise le-a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește Domnul.”
9. Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
10. „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștile în cinstea Domnului.
11. Și să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce cu azime și cu ierburi amare.
12. Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paști.
13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie și totuși nu prăznuiește Paștile, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui.