6. Moise a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Frații voștri să meargă oare la război, și voi să rămâneți aici?
7. Pentru ce voiți să muiați inima copiilor lui Israel și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?
8. Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cades-Barnea să iscodească țara.
9. S-au suit până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, au înmuiat inimile copiilor lui Israel și i-au făcut să nu intre în țara pe care le-o dădea Domnul.
10. Și Domnul S-a aprins de mânie în ziua ceea și a jurat zicând:
11. „Oamenii aceștia care s-au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea Mea,
12. afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, și Iosua, fiul lui Nun, care au urmat în totul calea Domnului.”
13. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat de oameni care făcuse rău înaintea Domnului.
14. Și iată că voi luați locul părinților voștri, ca niște odrasle de oameni păcătoși, ca să faceți pe Domnul să se aprindă și mai tare de mânie împotriva lui Israel.
15. Căci, dacă vă întoarceți de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustiu și veți aduce pierderea poporului acestuia întreg.”