19. Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
20. Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, și eu nu pot întoarce.
21. El nu vede nicio fărădelege în Iacov, nu vede nicio răutate în Israel. Domnul Dumnezeul lui este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.
22. Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
23. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov și Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
24. Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică și se ridică întocmai ca un leu; nu se culcă până ce n-a mâncat prada și n-a băut sângele celor uciși.”
25. Balac a zis lui Balaam: „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”
26. Balaam a răspuns și a zis lui Balac: „Nu ți-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”
27. Balac a zis lui Balaam: „Vino, te rog, te voi duce într-un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!”
28. Balac a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, care este cu fața spre pustiu.
29. Balaam a zis lui Balac: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi aici șapte viței și șapte berbeci!”
30. Balac a făcut cum zisese Balaam și a adus câte un vițel și câte un berbec pe fiecare altar.