Vechiul Testament

Noul Testament

Numeri 22:1-7 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

1. Copiii lui Israel au pornit și au tăbărât în șesurile Moabului, dincolo de Iordan, în fața Ierihonului.

2. Balac, fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel, amoriților.

3. Și Moab a rămas foarte îngrozit în fața unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în fața copiilor lui Israel.

4. Moab a zis bătrânilor lui Madian: „Mulțimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paște boul verdeața de pe câmp.” Balac, fiul lui Țipor, era pe atunci împărat al Moabului.

5. El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu, în țara fiilor poporului său, ca să-l cheme și să-i spună: „Iată, un popor a ieșit din Egipt, acoperă fața pământului și s-a așezat în fața mea.

6. Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că așa îl voi putea bate și-l voi izgoni din țară, căci știu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat și pe cine blestemi tu este blestemat.”

7. Bătrânii lui Moab și bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam și i-au spus cuvintele lui Balac.

Citiți capitolul complet Numeri 22