21. „Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă.”
22. Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?”
23. Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
24. „Vorbește adunării și spune-i: „Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram!”
25. Moise s-a sculat și s-a dus la Datan și Abiram; și bătrânii lui Israel au mers după el.
26. A vorbit adunării și a zis: „Depărtați-vă de corturile acestor oameni răi și nu vă atingeți de nimic din ce este al lor, ca să nu pieriți odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor.”
27. Ei s-au depărtat din preajma locuinței lui Core, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit afară și au stat la ușa corturilor lor, cu nevestele, copiii și pruncii lor.
28. Moise a zis: „Iată cum veți cunoaște că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri și că nu lucrez din capul meu.
29. Dacă oamenii aceștia vor muri cum mor toți oamenii și dacă vor avea aceeași soartă ca toți oamenii, nu m-a trimis Domnul;
30. dar dacă Domnul va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul își va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, așa încât se vor coborî de vii în Locuința morților – atunci veți ști că oamenii aceștia au hulit pe Domnul.”
31. Pe când isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pământul de sub ei s-a despicat în două.
32. Pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, pe ei și casele lor, împreună cu toți oamenii lui Core și toate averile lor.
33. Și s-au coborât astfel de vii în Locuința morților, ei și tot ce aveau; pământul i-a acoperit de tot și au pierit din mijlocul adunării.
34. Tot Israelul, care era în jurul lor, când au țipat ei, a fugit; căci ziceau: „Să fugim ca să nu ne înghită pământul!”
35. Un foc a ieșit de la Domnul și a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.
36. Domnul a vorbit lui Moise și zis: