11. De aceea te aduni tu și ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?”
12. Moise a trimis să cheme pe Datan și pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: „Nu ne suim.
13. N-ajunge că ne-ai scos dintr-o țară, unde curge lapte și miere, ca să ne faci să murim în pustiu, de vrei să mai și stăpânești peste noi?
14. Ce bine ne-ai mai dus într-o țară unde curge lapte și miere, și ce bine ne-ai mai dat în stăpânire ogoare și vii! Crezi că poți să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!”
15. Moise s-a mâniat foarte tare și a zis Domnului: „Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar și n-am făcut rău niciunuia din ei.”
16. Moise a zis lui Core: „Tu și toată ceata ta, mâine să fiți înaintea Domnului, tu și ei, împreună cu Aaron.
17. Luați-vă fiecare cădelnița lui, puneți tămâie în ea și aduceți fiecare înaintea Domnului cădelnița lui: două sute cincizeci de cădelnițe; tu și Aaron, să vă luați și voi fiecare cădelnița lui.”
18. Și-au luat fiecare cădelnița, au pus foc în ea, au pus tămâie în foc și au stat la ușa Cortului întâlnirii, împreună cu Moise și Aaron.
19. Și Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise și Aaron, la ușa Cortului întâlnirii. Atunci slava Domnului s-a arătat întregii adunări.
20. Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis:
21. „Despărțiți-vă din mijlocul acestei adunări și-i voi topi într-o clipă.”
22. Ei au căzut cu fețele la pământ și au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, și să Te mânii împotriva întregii adunări?”
23. Domnul a vorbit lui Moise și a zis: