37. oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică.
38. Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.
39. Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; și poporul a fost într-o mare jale.
40. S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”
41. Moise a zis: „Pentru ce călcați porunca Domnului? Nu veți izbuti!
42. Nu vă suiți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri!
43. Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”
44. Ei s-au îndărătnicit și s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei.
45. Atunci s-au coborât amaleciții și canaaniții, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până la Horma.