1. În vremea aceea, s-a citit în fața poporului în cartea lui Moise și s-a găsit scris că amonitul și moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu,
2. pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine și apă și pentru că tocmiseră împotriva lor cu preț de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare.
3. Când au auzit Legea, au deosebit din Israel pe toți străinii.
4. Înainte de aceasta, preotul Eliașib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru și rudă cu Tobia,
5. pregătise pentru el o cămară mare, unde puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, părțile rânduite pentru leviți, cântăreți și ușieri și darurile ridicate pentru preoți.
6. Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârșitul anului am căpătat de la împărat învoire
7. să mă întorc la Ierusalim, și am văzut răul pe care-l făcuse Eliașib, pregătind o cămară pentru Tobia în curțile Casei lui Dumnezeu.
8. Mi-a părut foarte rău și am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
9. Apoi am poruncit să se curețe odăile și am pus iarăși în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare și tămâia.
10. Am auzit de asemenea că părțile leviților nu li se dăduseră și că leviții și cântăreții însărcinați cu slujba fugiseră fiecare în ținutul lui.