8. Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este lumina mea!
9. Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, și voi privi dreptatea Lui.
10. Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine, ea care-mi zicea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță.
11. În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.
12. În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la Râu, de la o mare la alta, și de la un munte la altul.
13. Dar mai întâi țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.
14. Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată.
15. „Îți voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului.”
16. Neamurile vor vedea lucrul acesta și se vor rușina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură și își vor astupa urechile.
17. Vor linge pulberea ca șarpele; vor ieși tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de Tine.
18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? – El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
19. El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.