13. Iată acum ce mai faceți: acoperiți cu lacrimi altarul Domnului, cu plânsete și gemete, așa încât El nu mai caută la darurile de mâncare și nu mai poate primi nimic din mâinile voastre.
14. Și dacă întrebați: „Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!
15. Nu ne-a dat Unul singur, Dumnezeu, suflarea de viață și ne-a păstrat-o? Și ce cere acel Unul singur? Sămânță dumnezeiască! Luați seama, dar, în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui!
16. „Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oștirilor. De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși!”
17. Voi obosiți pe Domnul prin cuvintele voastre și mai întrebați: „Cu ce L-am obosit?” – Prin faptul că ziceți: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului și de el are plăcere!” sau: „Unde este Dumnezeul dreptății?”