19. Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămână al lui.
20. Dacă nu-și răscumpără ogorul și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.
21. Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului.
22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui,
23. preotul să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului.
24. În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din moșia căruia făcea parte.
25. Toate prețuirile să se facă în siclii Sfântului Locaș: siclul are douăzeci de ghere.
26. Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut: fie bou, fie miel, este al Domnului.