5. El a zis celor din Sucot: „Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.”
6. Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirii tale?”
7. Și Ghedeon a zis: „Ei bine! După ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustiu și cu mărăcini.”
8. De acolo s-a suit la Penuel și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.
9. Și a zis și celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.”
10. Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți cei ce mai rămăseseră din toată oștirea fiilor răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia fuseseră uciși.
11. Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah și de Iogbeha, și a bătut oștirea care se credea la adăpost.
12. Zebah și Țalmuna au luat fuga; Ghedeon i-a urmărit, a prins pe cei doi împărați ai Madianului, Zebah și Țalmuna, și a pus pe fugă toată oștirea.
13. Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă prin suișul Heres.
14. A prins dintre cei din Sucot un tânăr pe care l-a întrebat, și care i-a dat în scris numele căpeteniilor și bătrânilor din Sucot; erau șaptezeci și șapte de bărbați.