1. Bărbații lui Efraim au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare față de noi? Pentru ce nu ne-ai chemat, când ai plecat să te lupți împotriva lui Madian?” Și au avut o mare ceartă cu el.
2. Ghedeon le-a răspuns: „Ce-am făcut eu pe lângă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinilor rămași în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer?
3. În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lângă voi?” După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mânia.
4. Ghedeon a ajuns la Iordan și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș.
5. El a zis celor din Sucot: „Dați, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului.”
6. Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Este oare mâna lui Zebah și Țalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirii tale?”
7. Și Ghedeon a zis: „Ei bine! După ce Domnul va da în mâinile noastre pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustiu și cu mărăcini.”
8. De acolo s-a suit la Penuel și a făcut celor din Penuel aceeași rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.
9. Și a zis și celor din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.”