6. Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel.
7. Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?”
8. Ei au zis deci: „Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul, la Mițpa?” Și nimeni din Iabes, din Galaad, nu venise în tabără, la adunare.
9. Au făcut numărătoarea poporului, și nu era acolo niciunul din locuitorii din Iabes, din Galaad.
10. Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostași, dându-le porunca aceasta: „Duceți-vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabes, din Galaad, cu femeile și copiii.
11. Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvârșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.”
12. Au găsit între locuitorii din Iabes, din Galaad, patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, și le-au adus în tabără la Silo; care este în țara Canaanului.”
13. Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon și să le vestească pacea.
14. În timpul acela beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes, din Galaad. Dar nu erau destule.
15. Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel.
16. Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?”
17. Și au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel.