18. Nu se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei numi zidurile tale „Mântuire”, și porțile tale „Laudă”.
19. Nu soarele îți va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, și Dumnezeul tău va fi slava ta.
20. Soarele tău nu va mai asfinți, și luna ta nu se va mai întuneca, căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, și zilele suferinței tale se vor sfârși.
21. Nu vor mai fi decât oameni neprihăniți în poporul tău: ei vor stăpâni țara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea mâinilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.
22. Cel mai mic se va face o mie, și cel mai neînsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.”