13. și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului?
14. În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine.
15. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care stârnesc marea și fac să-i urle valurile și al cărui nume este Domnul oștirilor.
16. Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou, și să zic Sionului: „Tu ești poporul Meu!”
17. Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până în fund potirul amețelii!
18. Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut.
19. Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat: – dar cine te va plânge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – „Cum să te mângâi Eu?”
20. Fiii tăi leșinați zăceau în toate colțurile ulițelor ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău.
21. De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă:
22. Așa vorbește Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău care apără pe poporul Lui: „Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el!
23. Și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: „Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!” Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători.”