15. Iată, te fac o unealtă ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții și vei face dealurile ca pleava.
16. Le vei vântura, și le va lua vântul, și un vârtej le va risipi, dar tu te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel.
17. Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi.
18. Voi face să izvorască râuri pe dealuri, și izvoare, în mijlocul văilor; voi preface pustiul în iaz, și pământul uscat, în șuvoaie de ape;
19. voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustiu; voi pune chiparoși, ulmi și merișori turcești la un loc în pustiu,
20. ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfântul lui Israel le-a zidit.
21. Apărați-vă pricina – zice Domnul – arătați-vă dovezile cele mai tari, zice Împăratul lui Iacov.
22. Să le arate și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele și să le vedem împlinirea; sau vestiți-ne viitorul.
23. Spuneți-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții.
24. Iată că nu sunteți nimic, și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi.
25. Am sculat pe cineva de la miazănoapte, și vine de la răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voievozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul.
26. Cine a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l știm, și cu mult înainte, ca să zicem: „Are dreptate”? Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a prorocit și nimeni n-a auzit cuvintele voastre.
27. Eu, Cel Dintâi, am zis Sionului: „Iată-i, iată-i!”, și Ierusalimului: „Îți trimit un vestitor de vești bune!”
28. Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să prorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba.
29. Iată că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zadarnice, idolii lor sunt o suflare goală!