26. Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult și că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăți tari în niște mormane de dărâmături.
27. Și locuitorii lor sunt neputincioși, înspăimântați și uluiți: sunt ca iarba de pe câmp și verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grâul care se usucă înainte de a da în spic.
28. Dar Eu știu când stai jos, când ieși afară, când intri și când ești mânios împotriva Mea.
29. Deci pentru că ești mânios împotriva Mea, și mândria ta a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale și zăbala Mea între buzele tale și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit.”
30. Și acesta să-ți fie semnul, Ezechia: anul acesta veți mânca ce va crește singur de la sine, și în al doilea an, ce va răsări din aceasta; dar în al treilea an veți semăna, veți secera, veți sădi vii și veți mânca din rodul lor.
31. Și ce va mai scăpa din casa lui Iuda și ce va mai rămâne iarăși va prinde rădăcini dedesubt și va aduce rod deasupra.
32. Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță, și din muntele Sionului, cei izbăviți. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor.
33. De aceea așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: „El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei.