1. Vai de tine, pustiitorule, care totuși n-ai fost pustiit; care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. –
2. Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3. Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. –
4. Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița: sar peste ea cum sar lăcustele.
5. Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
6. Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7. Iată, vitejii strigă afară; solii păcii plâng cu amar.
8. Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.