5. El mută deodată munții și-i răstoarnă în mânia Sa.
6. Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
7. Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele sub pecetea Lui.
8. Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării.
9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele și stelele din ținuturile de miazăzi.
10. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
11. Iată, El trece pe lângă mine, și nu-L văd, Se duce și nu-L zăresc.
12. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”
13. Dumnezeu nu-Și întoarce mânia; sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei.
14. Și eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15. Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.
16. Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul;
17. El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19. Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi; și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21. Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23. Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.