12. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: „Ce faci?”
13. Dumnezeu nu-Și întoarce mânia; sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei.
14. Și eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
15. Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decât să mă rog Judecătorului.
16. Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul;
17. El, care mă izbește ca într-o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18. care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
19. Să alerg la putere? El este Atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi; și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21. Nevinovat! Sunt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22. Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23. Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!… Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24. Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
25. Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
26. trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se repede asupra prăzii.