15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ține.
16. Cum dă soarele, înverzește, își întinde ramurile peste grădina sa,
17. își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.
18. Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el și zice: „Nu știu să te fi cunoscut vreodată!”
19. Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pământ răsar alții după el.
20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi.
21. Ba încă, El îți umple gura cu strigăte de bucurie, și buzele cu cântări de veselie.
22. Vrăjmașii tăi vor fi acoperiți de rușine, iar cortul celor răi va pieri.”